TRATAMENTUL SOLURILOR INFESTATE CU HIDROCARBURI


Tratamentul se bazeaza pe procedeul de biofragmentare bacteriologica, adica adaugarea unui numar mare de microorganisme selectate si crescute in laboratore de productie care maresc viteza de biodegradare. Pe langa biofragmentare, o serie de parametrii fizici si chimici trebuie controlati pentru a obtine o crestere optima si o degradare maxima a contaminantilor din apa si sol.
Factorii ce trebuiesc controlati la tratamentul prin biofragmentare sunt:

1. Populatia bacteriana folosita in biofragmentare

Produsele utilizate de Astec pentru bioremediere se bazeaza pe un grup de microorganisme cu actiune corelata, numite APE-100 si APE-H2O. Microorganismele din APE-100 si APE-H2O digera lanturi scurte sau lungi de hidrocarburi, suprafete infestate de uleiuri si grasimi, gudron de carbune, compusi fenolici, solventi organici clorurati si alte elemente chimice toxice . Microorganismele din APE-100 si APE-H2O sunt nepatogene si utilizeaza produsele petrolire sau alte elemente chimice din sol sau apa ca sursa de carbon sau energie. Ele convertesc elementele toxice chimice in bioxid de carbon, apa si masa proprie. De exemplu pentru remedierea unui sol contaminat cu hidrocarburi se aplica o concentratie suficienta de APE-100 sau APE-H2O pentru a asigura o anumita populatia bacteriana. Solutia eficienta este sa se foloseasca o populatie sub forma de spori, care vor evolua in timp scurt la starea de bacterie si nu de a folosi o populatie gata dezvoltata pentru a digera imediat contaminantii. Pe masura ce procesul evolueaza microorganismele petrofilice se vor dezvolta proportional cu digestia contaminantilor. Solul foarte compactat poate avea nevoie de aditivi pentru a-i creste permeabilitatea si va trebui actionat cu anumite dispozitive mecanice de macinat sau vibrat care asigura o granulatie mai mica a solului. Biofragmentarea asigura o rata mult mai mare de degradare decat degradarea naurala. Microorganismele ce actioneaza in degradarea naturala a produselor petroliere sunt prezente in primele straturi de sol si in concentratii foarte mici. Aceste organisme sunt mult diluate cand sunt amesecate cu pamant in cadrul excavarilor. Factorul de diluare poate fi atat de mare incat stabilirea unei populatii bacteriene optime pentru degradarea hidrocarburilor sa se produca intr-un timp foarte lung sau chiar niciodata.

2. Concentratiile nutritive

Microorganismele obtin azotul din surse anorganice sau organice, iar acesta este necesar pentru biosinteza aminoacizilor, a purinei si pirimidinei. Sursele din care se obtine azotul in cazul biofragmentarii sunt amoniacul si nitratii. Multe bacterii din produsele APE-100 sau APE-H2O au doua cai de asimilare a amoniacului, din care una depinde de concentratia de amoniac prezenta, iar pentru acest fapt se mentine intentionat o concentratia inalta de amoniac. Atunci cand sursa de azot este nitratul, acesta este redus in amoniac printr-un proces in trepte. Prima data este redus in nitrit de o enzima care contine molibden si apoi in amoniac. Nivelul mediu de azot recomandata este de 50-100 mg/l si va trebui monitorizata in mod curent. Fosforul (ca fosfat) este utilizat de microorganisme in primul rand in sinteza fosfolipidelor si a acizilor nucleici (DNA si RNA), iar concentratia minima trebuie sa fie 50-100 mg/l. In plus, pe langa azot si fosfor, mai sunt necesare si alte minerale, cum ar fi K, Ca, Mg si Fe si in cantitati mai mici Zn, Cu, Co, Mn si Mb. Aceste metale sunt prezente in enzime sau coenzime.

3. Oxigenarea

Utilizarea de catre microorganisme a hidrocarburilor alifatice este un proces strict aerob. Oxidarea initiala a hidrocarburilor alifatice implica oxigen molecular ca reactant si o molecula incorporata in produsul oxidat. Grupul de hidrocarburi aromatice poate fi vazut ca un derivat al benzenului. Ruperea lantului de hidrocarburi implica oxigenarea. Daca inelul benzenic contine grupari metil sau alti constituenti (toluen sau xilen), acestia pot fi atacati inainte sau dupa ce inelul benzenic a fost oxidat. Concetratia de oxigen este factorul care determina nivelul de biodegradare al produselor pe baza de petrol. Activitatea microbiana este adesea limitata de lipsa de oxigen din cauza difuziei dificile in sol sau de granulatia mare a solului. In general, cu cat masa de oxigen este mai mare, cu atat curatarea va fi mai rapida si completa.

4. Temperatura si umiditatea

Studiile de laborator pe bacteriile din APE-100 si APE-H2O care au fost izolate de sol si apa au aratat ca temperatura optima de crestere, precum si de degradare a contaminantilor este de 28° C. In practica, se cauta mentinerea unei temperaturi a solului in jurul a 28° C si a unei umiditati de 15-20%.

5. pH

Bacteriile din APE-100 si APE-H2O pot atinge rezultate optime daca rata pH-ului este intre 6,5 si 8,0. Solurile tratate prin bioremediere trebuie monitorizate frecvent si pH-ul trebuie mentinut in acest interval.

  <--PAGINA ANTERIOARA

Sisteme epurare ape reziduale

 

Statii de epurare individuale (5-14 persoane)

 

Statii de epurare pentru comunitati mici (20 - 500 persoane)

 

Statii de epurare orasenesti pentru comunitati mari (peste 2000 locuitori)

 

Dispozitive de preepurare ape reziduale

 

Produse pe baza de bacterii pentru biodegradare accelerata